Newsletter-ul lunii ianuarie - primul din 2026✨
Niște gânduri, cărțile anului 2025, animăluțe și exercițiile de scriere pentru voi
Hei, om frumos care citești acest Newsletter!✨
Cum ai început anul 2026? Cum îți arată inimioara acum?
Eu îți scriu această scrisorică cu Thessa lipită de mine, pe canapea. Îmi place iarna, dar cea adevărată, cu zăpadă și frig. Am avut anul acesta parte de câteva zile de așa o iarnă, și chiar am reușit să simt recunoștință pentru tot albul din jur. Pe de altă parte, frigul și zăpada aduc condiții mai proaste pentru animăluțele de afară. Așadar, inima mea e împărțită între recunoștință și tristețe. Cu subiectul acesta în minte, vreau să încep acest Newsletter cu o poveste, una la fel de veche ca mine, sau poate chiar mai veche decât mine: iubirea mea pentru animale și prietenia lor. Mi-am dat seama zilele trecute că mai știu numele aproape tuturor animăluțelor pe care le-am avut în copilărie, și au fost cu zecile. Nu cred că a existat vreun moment în viața mea când să nu fi fost înconjurată de animale. Dacă vi se pare wow că am acum 7 animale, probabil nu știți povestea copilăriei mele. Din acest punct de vedere, a fost chiar o poveste (pentru care le mulțumesc părinților mei; mama, știu că mă citești).
De la Rică, rățoiul, cu care mergeam la înot la lac, până Șikișa, porcușorul vietnamez care se făcuse foarte mare, la Larisa, porcușorul de Guinea, la Bambi, căprioara orfană, la Kiki, pasărea, și toți câinii (Kitty, Amy, Jessie, Roibu, etc). Aș putea scrie povești întregi cu ei ca personaje. Fiind înconjurată mereu de animale, în relația cu ele mi-am găsit alinare atunci când mă simțeam singură, tristă, sau când aveam timp liber și eram mereu cu ele afară. Părinții mei au fost iubitori de animale de când mă știu, așadar pentru mine și sora mea, asta a fost normalitatea. Având această poveste ca bază, nu e de mirare că le iubesc atât de mult și că asta îmi aduce cu sine tristețe, neputință, față de cum arată situația la noi în țară. Am avut zilele acestea conștientizarea că este un subiect unde am nevoie să învăț să îmi pun limite mai sănătoase, astfel încât să mă pot ocupa bine de animăluțele mele și de cele care îmi ies în cale. Dacă iubiți animalele, știți exact la ce mă refer și nu trebuie să mai spun niciun cuvânt în plus. Chiar și așa, nu aș renunța niciodată la această iubire, care e unică pentru mine. O iubire fără cuvinte, dar care se descurcă fără probleme să transmită.
Un mic reminder înainte să închei: dacă simți, dacă îți faci griji pentru cei dragi și ce se întâmplă în lume, e ok, e normal, înseamnă că ești om și că ai o inimă care funcționează.
Bine, haide să trecem la ale noastre!
Ce se mai întâmplă în atelier?✨
Momentan multe planuri și schimbări în curs, pe care le voi anunța la momentul potrivit. Câte ceva pot să vă spun deja: de exemplu faptul că voi începe o colaborare nouă, un nou tip de eveniment, modelaj în lut & scriere creativă (abia aștept să lansez invitația oficială). În rest, atelierele de scriere creativă online, și cele fizice, la cafenea, în Timișoara, merg mai departe și provoacă bucurie tuturor celor care vin. Vă aștept și pe voi cu drag!
Mai las o dată link-ul unde găsiți formulare de înscriere pentru toate aceste ateliere + documente PDF de scriere ghidată:
Ce mai fac animăluțele?✨
Animăluțele noastre sunt bine, sănătoase. Cățelușele Piper și Thessa s-au bucurat de zăpadă, iar pisicile de somn și căldură. Se mai întâmplă câte un conflict mic din când în când, dar per general este armonie și liniște la noi în casă. Iar eu, vă spun sincer, că am nevoie de o enormă cantitate de liniște pentru a funcționa ok, așadar mulțumesc animăluțelor și iubitului meu că își dau silința.
Atașez aici o poză adorabilă cu noi, formând aproape o inimă, și poate lansez și timid, din nou, un mesaj în care vă încurajez să adoptați dacă puteți, să tineți în foster dacă puteți, sau să donați pentru asociațiile care se ocupă de animale.
Ce am mai citit?✨
Iată că am ajuns și la cel mai stufos punct din acest Newsletter, pentru că luna aceasta am pregătit pentru voi o listă (destul de scurtă și atent aleasă) cu cărțile mele preferate din 2025. Vă las imagini cu fiecare dintre ele, cu mențiunea că probabil vom rezona dacă și genul tău de cărți sunt cărțile în care frumusețea se îmbină cu durerea, lumina cu întunericul, și speranța cu deznădejdea, ca în viață de altfel. Eu nu pot să citesc cărți care nu mă fac să simt ceva, mi se par o pierdere de timp. Sper să vă fie de folos!
Portocale Amare de Milena Palminteri - ficțiune
2. Sticlăreasa de Tracy Chevalier - ficțiune
3. Raising Hare de Chloe Dalton - memorii
4. Apă proaspătă pentru flori de Valerie Perrin - ficțiune
5. Următoarele sunt două dintre romanele scrise de Elif Shafak, una dintre autoarele mele preferate mai nou (2026 a început tot cu o carte de-ale ei - Lapte negru - o carte de memorii superbă, care mi-a atins multe puncte sensibile precum scriere și maternitate):
Insula copacilor dispăruți (și lăbuțe de Roro)
și 10 minue și 38 de secunde în lumea asta stranie
Vă urez spor la citit în 2026 și putere să reușiți să nu cădeți pradă provocărilor de genul citirii a zeci de cărți într-un an, fără sens și fără suflet!
Mai departe, un text scurt extras din jurnalul meu, așa cum v-am obișnuit:✨
Un scurt poem de iarnă, scris în cadrul Antrenamentelor de scriere creativă pentru adulți, online:
Tristețea, nostalgia și dorul meu - 3 pinguini
Nu sunt gri
Sunt de un alb și negru bine definite
Dau din piciorușe
Se iau în brațe
Se ceartă
Se acceptă
Și-apoi o iau de la capăt
Uneori dispar de tot
Am impresia că se joacă în zăpadă
Poate doar îi dau minții mele o pauză
Nostalgia-i pufoasă
Tristețea-i înțepenită de frig
Dorul curios și înțelegător
Deși sunt ai mei, nu le dau nume
Îi vreau reali, neîmblânziți
Pinguinii mei nu sunt de pluș
Am ajuns și la ultimul punct din acest Newsletter - Exercițiile de Journaling și Scriere creativă✨:
Pentru Journaling vă propun o întrebare introspectivă: Cum vreau să mă simt anul acesta? (de aici poți continua cu introspecție legată de ce crezi că ar trebui să faci pentru a te simți așa)
Scriere creativă: Vă las o imagine drăgălașă și vă încurajez să scrieți și voi un poem sau o poezie (puteți să îmi și trimiteți, m-aș bucura).
Înainte de a-mi lua rămas bun până luna viitoare, v-aș lansa provocarea de a-mi scrie, dacă simțiți, care a fost pentru voi cartea anului 2025 (sau cărțile). M-aș bucura să ne mai scriem și în acest fel. Vă recunosc că uneori social media mă obosește, și încă încerc să găsesc o varianță mai plăcută și sănătoasă pentru mine de a fi în comunitatea din online, de a-mi împărtăși textele, și totuși de a nu pierde prea mult timp pe social media.
Cam atât pentru azi. Pe data viitoare!
Aveți grijă de voi!
Cu drag,
Alexandra Palaloga
